Războiul din Ucraina, un semnal de alarmă pentru găsirea soluțiilor de securitate energetică a UE

Poporul ucrainean suportă cele mai dure efecte ale războiului declanșat de Rusia, dar acest război a avut consecințe grave și pentru piețele de energie din lumea întreagă. Uniunea Europeană se baza pe gazul natural rusesc, iar această dependență a forțat, în trecut, SUA și Europa să evite aplicarea de sancțiuni economice atât de dure împotriva Rusiei.

La începutul lunii martie, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jen Psaki, a declarat că administrația Biden ia în considerare sancțiunile energetice împotriva Rusiei. Pe 9 martie, SUA a anunțat că interzice toate importurile de petrol și gaze din Rusia. Aceasta poate fi o decizie riscantă ținând cont de nivelul la care au ajuns prețurile la petrol atât în ​​​​SUA, cât și în Europa.

Afectați și ei de prețul crescut al energiei, românii sunt îngrijorați de modul în care războiul de la graniță poate duce în continuare la majorarea facturilor. Specialiștii sugerează consultarea ofertelor marilor furnizori de energie, așa cum este CEZ Vanzare, mai multe detalii regasiti in sectiunea CezInfo.

Războiul ruso-ucrainean reprezintă un punct nevralgic pe piețele globale de energie, pe lângă schimbările climatice. Referitor la pericolele încălzirii globale, un raport recent făcut public de CNBC arată că aproape jumătate din umanitate trăiește în zona de pericol, iar multe ecosisteme sunt în punctul de distrugere definitivă. Poluarea necontrolată cu carbon ne face să ne îndreptăm cu pași mari spre distrugere.

Acest tablou cu schimbările climatice, pe de o parte, respectiv războiul dintre Rusia și Ucraina, pe de altă parte, generează un nou cadru pentru înțelegerea piețelor globale de energie.

Independența energetică nu este același lucru cu securitatea energetică

Politica energetică a unei națiuni este o piatră de temelie a politicii sale de securitate.

În cazul Europei, analiștii consideră că  a fost un gest uimitor de iresponsabil să externalizeze stocarea gazelor către Gazprom, gigantul energetic rus care este deținut în majoritate de stat. În continuare, UE ar trebui să se miște cu viteza maximă posibilă pentru a scăpa de gazul rusesc, consideră specialiștii în energie.

Asta nu înseamnă că independența energetică este punctul de referință. Scopul principal este securitatea, iar securitatea energetică nu este același lucru cu independența energetică.

Independența energetică înseamnă a te baza pe surse naționale sau locale de energie. Dar chiar și acolo unde este posibil acest lucru, flexibilitatea este limitată dacă una dintre aceste surse este întreruptă sau se epuizează. O piață globală care funcționează bine este o soluție mai bună.

Securitatea energetică vine doar din diversitate. Pentru Europa, dependența excesivă de conductele de gaz natural rusesc este marea problemă. UE își satisface aproximativ 10% din cererea de gaze naturale din resurse interne, iar restul este din import, ceea ce face ca Uniunea Europeană să fie cel mai mare importator de gaze naturale din lume. Gazele naturale importate în UE provin în principal din Rusia (41%), Norvegia (24%) și Algeria (11%).

Pe termen scurt, Uniunea Europeană caută să-și crească importurile de gaze naturale lichide cu nave-cisternă din Statele Unite și Qatar.

Europa vrea să mizeze pe importuri substanțiale de gaz din diferite țări, pentru a-și îmbunătăți securitatea energetică. Extinderea surselor regenerabile de energie necesită însă timp și voință politică.

UE și-a redus dependența de cărbune pentru a-și atinge obiectivul climatic: neutralitatea carbonului până în 2050 și reducerea emisiilor cu cel puțin 55% până în 2030.

Potrivit statisticilor Eurostat, în 2020, 32% din energia UE a provenit din petrol și produse petroliere, aproximativ 25% a provenit din gaze naturale, 11% din combustibili solizi fosili, 13% din energia nucleară și 18% din surse regenerabile.