Despre cum am devenit infractor

(de Teodor Chiriac)

Ador ironia fină sau farsele inteligente, dar ceea am păţit zilele trecute depăşeşte orice imaginaţie. După ce m-am întors de la antrenament, când mă pregăteam să îmi fac temele, pac, primul telefon.

În care mi s-a spus că am apărut la Pro TV, într-un reportaj despre infractori alături de alţi doi colegi de la liceu.

Iniţial, am crezut că este vorba de o farsă, fiind obişnuit cu acest lucru. După care pur şi simplu mi s-a înroşit telefonul de câte ori am fost sunat. Şi, mai în glumă mai în serios, parcă mi s-a indus şi un fel de stare de vinovăţie.

După ce am primit şi captura foto despre reportajul de la Pro TV, adio teme, de nici măcar să mai citesc nu am mai putut. Ba până şi spaţiul oniric mi-a fost invadat de scene cu tot felul de infracţiuni.

(Foto: captură Pro TV)

Ce să mai spun că zilele următoare, la şcoală, în urma minunatei ştiri proteviste, am fost tratat ca un paria, râmânând până şi fără colegul de bancă :))) Bine că mi-a rămas alături măcar prietena, care este super inteligentă şi cu simţul umorului.

Dar ce s-a întâmplat de fapt? În primul rând, cred că am fost filmaţi pe ascuns de o echipă a Pro TV după ce am ieşit de la ore. Apoi, în reportajul difuzat se foloseşte abuziv imaginea noastră într-un material având ca temă infractorii. Şi, probabil, infracţiunea în mintea celor de la Pro TV este că stăteam de vorbă. Sau să fie alta oare? :)))

Imaginea, cică e blurată. Nu am idee cum definesc cei de la Pro TV termenul acesta “blurat”, în contextul în care toţi cei 3 elevi suntem uşor de recunoscut, atât după vestimentaţie, cât şi după chip. Drept dovadă zecile de telefoane primite după emisiune şi situaţia extrem de neplăcută creată apoi. Interesant va fi cum va interpreta instanţa cuvântul “a blura”, în condiţiile în care acest termen nu este introdus în DEX.

Fiind jurnalist cu carte de muncă, am început să mă informez ce înseamnă să îţi fie folosită ilegal imaginea de către o televiziune. Potrivit Codului Civil, orice persoană are dreptul la propria imagine, iar în exercitarea acestui drept, aceasta poate să interzică sau să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Potrivit legislaţiei, utilizarea imaginii personale de către TV necesită obligatoriu consimţământul celui în cauză. Publicarea neautorizată a unei imagini va constitui o încălcare a prevederilor legii. Iar acest lucru se poate sancționa cu închisoarea (minimum două luni – maximum șapte ani) și cu amendă de la 200.000 de lei la 10 milioane de lei, dacă fapta nu constitue o infracțiune mai gravă. Dar trebuie să mai aprofundez această informaţie.

Apoi, că dacă eşti într-un loc public, poţi fi fotografiat (nu am aflat încă dacă şi filmat!), iar imaginea ta poate fi folosită în presă sau în alte medii, aceasta fiind regula de bază privind dreptul la imagine. Însă Codul civil prevede mai multe excepţii importante, care ne permit să ne protejăm imaginea de folosirea abuzivă. Dreptul la imagine este reglementat în articolele 73-75 Cod civil. Dreptul la propria imagine: (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile. Dreptul la imagine are o natură autonomă şi nu trebuie să fie confundat cu dreptul la demnitate.

Eu cred că în proces noi, elevii, putem invoca atât încălcarea dreptului la imagine, cât şi a dreptului la demnitate. Dar casa de avocatură care ne reprezintă se va ocupa mai bine de acest lucru.

La articolul 74, care reglementează atingerile aduse vieţii private, literele c, g şi h se face referire la dreptul la imagine. Interesant este punctul (h) unde se specifică despre utilizarea cu rea-credinţă a imaginii. Pentru a putea invoca acest drept la imagine trebuie ca reproducerea imaginii să fie recognoscibilă. Degeaba se difuzează o imagine dacă lumea nu-şi dă seama că este a mea. Practica judiciară a statuat că până şi o imagine luată din spate, care nu surprinde faţa, dar dacă este persoana poate fi recunoscută poate fi sub incidenţa acestui drept la imagine.

Ori eu pot fi recunoscut până şi din satelit în imaginea de la Pro TV, deşi ei o să încerce să susţină că a fost blurată. Fac scrimă de performanţă şi am obţinut medalii atât la competiţii naţionale, cât şi internaţionale, pe Paul Şandru îl găsiţi pe podiumul Campionatelor Naţionale de nataţie, iar Iulian Gheorghe face baschet de performanţă. De ce oare a avut nevoie Pro TV să ne facă infractori şi nu a consemnat despre lucrurile frumoase care le facem? Goană după senzaţional? Incompetenţă?

Vom lăsa acum justiţia să decidă cine a comis de fapt ilegalitatea.  Cine sunt de fapt infractorii, eu şi colegii mei de liceu sau nu cumva cei de la Pro TV? 

Tata, care este ziarist cu ştate vechi şi expert în domeniul dreptului la imagine, spune că va le va cere ca despăgubiri -drept la replică să facă un reportaj despre infractori, în care să fie folosită imaginea copiilor angajaţilor implicaţi de la Pro TV.

Chiar, oare de ce nu şi-au filmat cei de la Pro TV copiii în materialul despre infractori în care să blureze, cum bine se pricep, feţele propriilor odrasle?